Ernest Hemingway spunea că:
” În momentele noastre cele mai negre nu avem nevoie de soluții sau sfaturi. Căutăm un simplu contact uman: o prezență liniștită, o mângâiere blândă. Aceste mici gesturi devin ancorele noastre, ajutându-ne să rămânem pe linia de plutire atunci când viața pare prea grea.
Nu încerca să mă schimbi sau să-mi porți durerea. Nu-mi îndepărta umbrele. Doar fii cu mine în furtunile mele interioare. Fii mâna sigură la care mă pot întoarce când îmi găsesc calea.
Durerea mea îmi aparține și numai eu o pot purta. Bătăliile mele sunt responsabilitatea mea. Dar prezența ta îmi amintește că nu sunt singură în această lume uneori înspăimântătoare. Este un semn tăcut că merit iubire, chiar și atunci când mă simt distrus.
În acele ore întunecate când mă rătăcesc, vei fi acolo pentru mine, nu ca un salvator, ci ca un companion. Ține-mă de mână până în zori, amintindu-mi de puterea mea.
Sprijinul tău tăcut este cel mai mare dar.
Dragostea care mă ajută să-mi amintesc cine sunt, chiar și atunci când uit”.
